Mesaj al MS. Regelui Mihai – Europa în sec. XX
Dragii mei,
Privim cu îngrijorare la situația din Ucraina şi ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului: „Iar când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor. Luaţi seama la voi înşivă.” (Marcu 13, 7-9)
Păcatele noastre și indiferentismul religios în care trăim de atâta timp sunt, cu certitudine, motivul principal pentru care Dumnezeu ne lasă să trecem prin toate aceste încercări.
Știm însă, tot din sfintele scripturi, că ”Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci întoarcerea lui ca să fie viu” (Iezechiel 18,23), și că ”mai multă bucurie este în cer pentru un păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de pocăință” (Luca 15, 7)
Orice întoarcere de la păcat este considerată ca o înviere din moartea păcatului, pentru că știm că ”plata păcatului este moartea” (Romani 6, 23).
De aceea când Fiul risipitor s-a întors în brațele Părintelui său, Acesta, iertându-i toate greșelile, l-a primit cu mare bucurie zicând: ”Fiul meu acesta, pierdut a fost și s-a aflat, mort a fost și a înviat” (Luca 15, 32)
Orice rău se poate schimba oricând în bine, dacă conștientizăm starea noastră de păcat și, mai ales, dacă ne întoarcem cu credință, cu rugăciune smerită, cu iertare și cu dragoste către Dumnezeu.
Pentru a-L vedea pe Dumnezeu și a ne împărtăși din darurile Sale avem nevoie de pace între noi și de sfințenie : ”Căutați pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12, 14).
Știm că pacea este un dar de la Dumnezeu (Ioan 14, 27), și mai știm că ”pacea nu poate veni doar din dorința de pace, ci din suprimarea instinctelor de război” (Nicolae Iorga), iar aceste instincte diabolice stăpânesc omul atunci când el este întors cu spatele la Dumnezeu, izvorul vieții, al păcii și al dragostei, și la semenii săi.
Ca să ne reîntoarcem cu fața către Dumnezeu, trebuie să ne reîntoarcem mai întâi cu fața către semenii noștri care suferă, sau pe care noi îi facem să sufere, și pentru aceasta avem nevoie, acum mai mult ca oricând, de rugăciune în duhul smereniei, de iertare și de milă față de cei năpăstuiți.
Vă îndemn, așadar, să înmulțim rugăciunea smerită și trezvia, dar și mila față de cei neajutorați, mai ales acum în Postul Mare și să ne rugăm pentru pacea lumii.
Nadajduind că Domnul și Stăpânul vieții noastre se va milostivi iarași spre lume, dăruindu-i pacea Sa cea sfântă, să rostim împreună cu Sfântul Paisie Aghioritul, care în tinerețe a trăit și el drama refugiaților și prizonierilor:
„Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniți.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care și-au lasat casele și serviciile lor și se chinuiesc printre străini.
Pomenește, Doamne, pe cei săraci, pe cei fără casă și pe cei refugiați.
Pomenește, Doamne, toate popoarele, ține-le în brațele Tale, acoperă-le cu Sfântul Tău Acoperământ și păzește-le de orice rău și de război, spre slava numelui Tău cel sfânt, al Tatalui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Amin!
Pr. Adrian