Praznicul Înălțării Domnului la Cer, pomenirea celor răposați în sâmbăta din ajunul Duminicii Rusaliilor și marele praznic al Pogorârii Duhului Sfânt ne aduc mai apropape și ne fac mai actuale viața de dincolo și Împărăția Cerurilor.

Cum se explică viața de după moarte?

Misterul existenței noastre constă în faptul că noi suntem creați ca persoane – și nu ca specii – ”după chipul și asemănarea” Persoanelor Preasfintei Treimi. Astfel, fiecare persoană este unică și irepetabilă.

Vorbind despre viața veșnică, Hristos compară omul cu bobul de grâu, care trebuie mai întâi să moară pentru a aduce roada sa (Ioan 12, 24). Condiția de a aduce roade în viața veșnică și de a trăi conștient dincolo de moartea trupească constă în credința noastră în Cel ce este sursa și destinul vieții: „Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în Mine, chiar de va muri tot viu va fi; iar cel ce trăiește și crede în Mine, nu va muri în veci” (Ioan 11, 25-26).

Care sunt stadiile premergătoare vieții celei veșnice?

Dumnezeu a dorit ca viața noastră veșnică să fie bine pregătită din această viață biopsihică, în același mod în care și ea, la rândul ei, a fost pregătită de viața intrauterină. Murind din această primă etapă a existenței noastre, ne naștem de fapt în cea de-a doua etapă a vieții, superioară celei anterioare, pentru că ieșim în întâmpinarea tuturor celor dragi, care ne iubesc și ne așteaptă.

Părăsind, prin moartea trupului, și această viață biopsihică, renaștem – în același fel – într-o nouă etapă superioară, cea mai înaltă a vieții, o viață pur spirituală care reprezintă și cel mai lung drum al nostru către Împărăția cea veșnică a luminii și a iubirii Preasfintei Treimi.

Cu alte cuvinte, ne naștem în Cer !

Ce este mai exact Cerul?

Mai presus de a-l înțelege doar ca pe un „loc”, care transcende spațiul nostru empiric, Cerul este în realitate starea de fericire și de iubire absolută, trăită în mod plenar prin comuniunea iubirii Celor trei Persoane ale Preasfintei Treimi.

Cerul este conștiința universală la care se raportează conștiința noastră, a fiecăruia, pentru a-și cunoaște sensul și scopul existenței vieții. Această conștiință universală comunică permanent cu conștiința fiecărei persoane în parte.

Spune Psalmistul: ”Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (Ps. 18, 1).

Ce înseamnă Împărăția cerurilor?

Mântuitorul Hristos ne îndeamnă: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17) și tot El ne învaţă că Împărăţia lui Dumnezeu – sau Împărăţia cerurilor – este de două feluri: cea dinăuntrul nostru (Luca 17, 21), pe care o trăim în sufletele noastre din această viaţă, şi cea eshatologică, pe care o vom trăi doar după moarte.

Dar cea eshatologică se poate dobândi doar de cei ce intră din această viaţă în ea.

Împărăţia cerurilor este apogeul comuniunii în dragoste şi fericire a sufletelor celor aleşi în eternitate şi „ea se gustă din lumea aceasta, cum spun Părinţii, prin comuniunea dragostei cu Dumnezeu, cu semenii şi cu tine însuţi”.

Creștinii de azi, mai conștientizează ei viața cea veșnică?

Pentru majoritatea creștinilor de azi viața veșnică (viața pur spirituală) este percepută, din păcate, ca un postscriptum (un fel de apendice) al cărții al cărei text ar fi viața aceasta pământească. Realitatea însă ne dovedește contrariul. Viața noastră pământească este doar prefața cărții, iar viața veșnică este cuprinsul (textul) ei, și acest text nu va avea sfârșit.

Dar să nu desnădăjduim! Harul Duhului Sfânt lucrează permamnent la luminarea conștiinței noastre, prin Sfintele Taine ale Bisericii. Prin participarea la cultul divin și prin trăirea liturgică vom ajunge să cunoaștem mai bine și să conștientizăm realmente viața veșnică, pentru care am fost creați.

Cu bucuria revederii la sfintele slujbe ale bisericii noastre vă doresc tuturor o vară frumoasă și o vacanță binecuvântată, cu mulțimiri duhovnicești și netrecătoare bucurii, care să vă lumineze sufletul pe calea mântuirii și să vă învrednicească de neînserata lumină a Împărăției Cerurilor !  Pr. Adrian