„Fraţilor, ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă…” (Evrei, 13, 17-21)

Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Iosif, al Europei Occidentale și Meridionale, aniversează astăzi, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, 60 de ani de viață (19 febr. 1966 –19 febr. 2026).

La acest moment aniversar se cade să înălțăm rugăciuni de mulțumire Părintelui Ceresc pentru toate darurile și binefacerile trimise asupra noastră – a tuturor comunităților ortodoxe românești din Europa Occidentală și Meridională – prin alesul Său, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif, care ne păstorește ca Arhiepiscop din data de 15 martie 1998, iar ca Mitropolit din 21 oct. 2001.

Noi, cei mai în vârstă dintre clericii acestei eparhii, care am avut privilegiul de a-l primi aici pe noul nostru arhipăstor, în urmă cu 28 de ani, nu putem uita condițiile vitrege în care Înaltpreasfinția Sa și-a început activitatea. În ciuda faptului că era cel mai tânăr ierarh al Bisericii Ortodoxe Române la vremea aceea, a luat pe umerii săi o cruce extraordinar de grea, pe care nici-un alt episcop de eparhie din țară nu o mai purtase, întrucât a fost întronizat ca Arhiepiscop în cea mai extinsă eparhie a Patriarhiei Române, care nu beneficia de un sediu, de o reședință, de o biserică (catedrală) arhiepiscopală, de un mijloc de transport, de mijloace financiare și de multe alte necesități de ordin logistic.

Părintele Arhiepiscop Iosif a trebuit să înceapă totul „de la zero”, dar a făcut-o cu credință și nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, cu răbdare și cu perseverență, cu înțelepciune și cu blândețe, cu înțelegere și cu multă dragoste față de preoții și de credincioșii pe care i-a găsit aici.

Deși Arhiepiscopia Europei Occidentale se afla și atunci, ca și acum, într-o deplină efervescență și o creștere continuă, la vremea aceea nu existau decât foarte puține parohii românești. Încă de la începutul activității sale, Înaltpreasfinția Sa a format numeroase parohii în toate țările Europei Occidentale și Meridionale, pe care le-a și organizat în protopopiate, le-a supravegheat și le-a îndrumat, în așa fel încât a putut să inițieze și mai târziu să oficializeze, în cadrul Sfântului Sinod, noile eparhii din cadrul Mitropoliei noastre (în ordine cronologică): Arhiepiscopia Europei Occidentale (total reînnoită), Episcopia Italiei, Episcopia Spaniei și Portugaliei, Arhiepiscopia Marii Britanii și Irlandei de Nord, Episcopia Irlandei și Islandei.

Mitropolia Europei Occidentale și Meridionale, care nu a existat până la venirea Ips. Părinte Mitropolit Iosif, a fost în scurt timp înzestrată cu toată infrastructura și logistica necesare misiunilor sale: educațională, catehetică și pedagogică (activități pt. tineri și pt. copii – Nepsis și Nepsis junior); teologică și patristică (Centrul Dumitru Stăniloae); liturgică, sacramentală și duhovnicească; pastoral-socială și filantropică; administrativ bisericească; culturală și editorială (Editura Apostolia și revista Apostolia), Centrul de pelerinaje, și multe altele. O serie de departamente au fost create pentru implementarea și administrarea cât mai eficientă a acestor activități la toate nivelurile Mitropoliei.

Toate acestea s-au realizat de Arhipăstorul nostru cu ajutorul lui Dumnezeu și prin modul charismatic al Înaltpresfinției Sale de a se comporta și de a se raporta cu discernământ la nevoile preoților, ale credincioșilor și ale Bisericii în general.

Prezența sa hieratică, vorba sa blândă și duhovnicească, cuvintele sale rostite cu înțelepciune, multiplele sale calități de autentic Părinte duhovnicesc, precum și rodnicele sale activități, realizate „cu timp și fără timp”, într-un interval relativ scurt, i-au atras stima și încrederea tuturor, respectul, dragostea și totala noastră ascultare, a clericilor și a credincioșilor.

Părintele Mitropolit Iosif este ierarhul care a dat o atitudine, atitudinea unui arhipăstor perseverent, conștient de chemarea și misiunea sa, coerent și responsabil pentru sufletele celor păstoriți, dar și cu o credință smerită și sinceră care iradiază dragoste, lumină și nădejde în lucrarea Atotputernicului.

Arhim. Benedict Ghiuș (Rugul Aprins) afirma că „cea mai cumplită persecuție împotriva Bisericii este nevrednicia propriilor săi slujitori, așa cum cea mai mare binecuvântare a ei este vrednicia acestora ».

Îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru această reală binecuvântare cerească de a ne fi dăruit, pentru Arhiepiscopia și Mitropolia noastră, un Arhipăstor care a reușit să transforme logica puterii într-o logică a slujirii, după îndemnul Mântuitorului nostru: „Cel care vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitor al vostru” (Marcu 10, 43-44).

Avem aici, iată, nu numai o atitudine, ci și un model de urmat și o responsabilitate, la care suntem chemați fiecare, prin exemplul chiriarhului nostru, toți cei care slujim în ogorul Domnului cu binecuvântarea și cu purtarea de grijă a Înaltpreasfinției Sale.

Să-i mulțumim așadar Domnului pentru binefacerile trimise asupra eparhiei noastre prin Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif și să-L rugăm să-i dăruiască în continuare zile îndelungate și bună sporire în dreapta propovăduire a cuvântului adevărului Său, întru cârmuirea turmei celei cuvântătoare pe calea mântuirii și să-l păzească întru mulți ani!

Pe Stăpânul și Mitropolitul nostru Doamne îl pășește întru mulți și binecuvântați ani!

Pr. Adrian Diaconu

Geneva, 19 februarie 2026