Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, a Cincizecimii sau a Rusaliilor
Evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli petrecut în cea de-a cincizecea zi dupăÎnviere – este istorisit în cartea Faptele Apostolilor (cap. 2), unde se spune că„tuturor apostolilor li s-a împărtăşit Duhul Sfânt în chip de limbi ca de foc...” (cf. Ioan 14, 26).
Sărbătoarea se mai numeşte şi Cincizecimeaîntrucât evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt s-a petrecut la 50 de zile dupăÎnviere şi în ziua Cincizecimii iudaice, în care se amintea de primirea legii pe muntele Sinai (în a 50azi după Paștele iudaic).
Numele de Rusaliivine de la Rosalia, sărbătoare romanăa rozelor (trandafirilor), pe care s-a grefat sărbătoarea creştinăa Cincizecimii.
Cincizecimea este sărbătoa-rea întemeierii Bisericii creştine prin botezul primelor 3000 de suflete ce au alcătuit nucleul Bisericii de mai târziu.
Noua Comunitate mesianicăeste deschisătuturor popoarelor. Divizarea naţiilor la Turnul Babel (Fac. 11, 1-9) îşi găseşte antiteza prin lucrarea Duhului Sfânt care readunătoate popoarele în Iisus Hristos.
Cincizecimea este şi taina mântuirii şi întemeierea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, întrucât Biserica devine, ea însăşi, o anticamerăa acestei împărăţii.
Duhul Sfânt este prezent în toatăcreaţia, dar în Bisericălucrarea lui are un caracter special, fiindcădoar aici sfinţeşte, transfigureazăşi îndumnezeieşte pe om şi creaţia, începând cu Cincizecimea.
Biserica nu se confundăcu împărăţia lui Dumnezeu, întrucât are douălaturi: una divină, desăvârşită, şi alta umană, care trebuie sfinţită.
Lucrarea Duhului Sfânt în lume prin intermediul Bisericii
Biserica nu este o simplăinstituţie umanădin lumea aceasta, înfiinţatăprin acordul mai multor oameni, cum se înfiinţeazăo societa-te, o asociaţie sau un club, ciBiserica este întemeiatădin iniţiativa şi prin lucrarea lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor,pentru ca viaţa dumnezeiascăsăfie împărtăşităoamenilor prin harul Preasfintei Treimi.
În acest sens, Biserica trăieşte dinharul Domnului nostru Iisus Hristos prin care se aratădragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, cum se vede din binecuvântarea pe care Sfântul Apostol Pavel o adreseazăcreştinilor din Corint (II Cor. 13, 13). Aceastăviaţăsfântă, în acelaşi timp dumnezeiascăşi omenească, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este temelia vieţii Bisericii.
Dincolo de programe pastorale, de organizarea activităţii misionare şi social-filantropice a Bisericii, dincolo de tot ceea ce este instituţie, esenţialăşi primordialăîn viaţa Bisericii este legătura vie şi sfinţitoare a oamenilor cu Dumnezeu-Tatăl, descoperitălor de Mântuitorul Iisus Hristos şi desăvârșităprin lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt.
În Biserică, Sfântul Duh se împărtăşeşte credincioşilor prin Sf. Taine, prin intermediul ierarhiei bisericeşti sacramentale. Prin Taine, Duhul Sfânt poate lucra (prin mijlocirea spiritului uman), nu numai asupra omului, cişi asupra materiei cosmice în general, căci, aşa cum am afirmat, scopul final al Bisericii este îndumne-zeirea omului şi a întregii creaţii.
Lucrarea Duhului Sfânt, prin Biserică, în viaţa creştinului
Sfântul Duh face legătura între Sfânta Treime şi credincioşi, prin mijlocirea energiilor necreate ce emanădin fiinţa divină, adică prin harul divin necreat.
Lucrarea de sfinţire şi de sfinţenie se adreseazăfiecărui creştin în parte, căci el poartăpremiza sfinţeniei în el însuşi, atât prin chipul divin, dupăcare a fost creat, cât şi prin sfintele taine ale botezului, mirungerii şi euharistiei cu care a fost împărtăşit atunci când a devenit membru deplin al Bisericii lui Hristos, cea una, sfântă, soborniceascăşi apostolică.
Sfinţii Părinţi ne spun căomul a fost creat dupăchipul lui Dumnezeu spre o nesfârşităasemănare cu Creatorul său, şi tot ei ne încredinţea-zăcăde la Cincizecime şi pânăla Parusie ne aflăm în cea de-a opta zi a creaţiei, ziua sfinţeniei, a transfigurării sau a îndumnezeirii omului prin puterea şi lucrarea Duhului Sfânt.
Sfinții Români – Lucrarea Duhului Sfânt în viaţa fiecărui neam
Evanghelia lui Hristos, a împărăţiei iubirii lui Dumnezeu a fost ascultată, trăităşi transmisăde-a lungul veacurilor mai ales de către Sfinţii lui Dumnezeu din fiecare neam (Mt.28,19;Mc.8,12;Col.1,26;FA.10,35).
Dacăîn prima duminicădupăRusalii serbăm comuniunea tuturor sfinţilor înscrişi în calendarul Bisericii (Duminica Tuturor Sfinţilor), în cea de-a doua duminicăserbăm comuniunea sfinţilor din fiecare neam în parte, (Duminica Sfinţilor Români – 10 iunie).
Prin sfinţii noştri străromâni şi români, cunoscuţi şi necunoscuţi pe nume, Crucea lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat a devenit lumina botezului şi vieţii poporului român.
Credinţa creştinăa poporului nostru, născutăşi cultivatăprin predica Sfântului Apostol Andrei şi prin lucrarea misionarilor creştini, vorbitori de limbăgreacăşi latină, a rodit duhovniceşte de-a lungul a douămilenii în cultura românăcreştină, dar mai ales în mulţimea sfinţilor martiri, a sfinţilor cuvioşi din mănăstiri, schituri şi sihăstrii, în mulţimea sfinţilor ierarhi păstori de eparhii, a domnitorilor sfinţi apărători ai patriei şi ai credinţei, în mulţimea preoţilor, precum şi în mulţimea sfinţilor mireni cunoscuţi şi necunoscuţi pe nume, care au postit mult şi s-au rugat constant, au mărturisit credinţa în vremuri grele, au construit biserici şi mănăstiri, au născut, crescut şi educat copii în iubirea lui Hristos şi în iubirea de Biserică şi Neam. Ei sunt adevărate conştiinţe ale Neamului (Mt. 19,28).
Astăzi, prin sfinţii români, poporul nostru are mai mulţi mijlocitori în faţa Preasfintei Treimi, ca el să-şi păstreze credinţa ortodoxă, sătransmităgeneraţiilor tinere adevărata credinţă, singura prin care primim mântuirea, şi să-şi înalţe demnitatea sa ca neam purtător de Cruce şi Înviere în istorie. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile Duhului Sfânt revărsate în sfinţii poporului nostru,daruri pe care ei le-au cultivat, ca un îndemn la sfinţenie pentru noi toţi, prin credinţăşi nevoinţă, prin rugăciune şi fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastrământuire. Amin! Părintele Adrian