Perioada Postului Mare, socotită ca un pelerinaj spiritual în interiorul propriei noastre fiinţe, îşi propune să ne transforme din interior, de acolo de unde păcatul – şi mai ales persistenţa în păcat – a provocat rupturi existenţiale şi a alterat chipul lui Dumnezeu din adâncul sufletului nostru.

Acest proces de transformare interioară (în greceşte metanoia = pocăinţă) este strict necesar pentru fiecare om, căci numai purificându-ne din lăuntrul nostru putem conştientiza rostul vieţii pe acest pământ. Dumnezeu ne-a dăruit această viață pentru a ne pregăti prin ea pentru viața cea veșnică, ce ne-a fost mai dinainte pregătită, și nicidecum pentru a o sfârși prin moarte în întunericul unui mormânt.

Rezistând tendinţelor societăţii de consum ale economiei de piaţă, care încearcă să ne transforme în ireductibili profitori şi consumatori şi (în cele din urmă) în victime ale propriilor noastre pofte şi plăceri (pe care ni le facilitează din plin şi nelimitat), vom înţelege că postul – unit cu rugăciunea smerită, cu pocăința (spovedania) și cu iertarea păcatelor celor ce ne-au greșit, cu faptele bune și cu milostenia, și nu în ultimul rând cu Sfânta Împărtășanie – este în realitate o cale de eliberare a fiinţei noastre din robia lui „a avea” şi de reconciliere a ei cu „a fi” în Dumnezeu, izvorul existenței, al vieţii și al dragostei. La această reconciliere însă se poate ajunge doar prin urcarea treptelor postului duhovnicesc, adică prin trăirea virtuților pe care le-am enumarat aici. Nu întâmplător am folosit imaginea unor trepte, ci pentru a sublinia că acestea ne conduc către „ceva” ce există mai presus de ele. Acest ceva este încoronarea postului creștin prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos – hrană a Învierii și a Vieții veșnice.

Cu bucuria de a vă reîntâlni cât mai des la sfintele slujbe ale bisericii noastre vă doresc tuturor un post plin de roade duhovniceşti, care să vă lumineze sufletul și să vă învrednicească de împărtășirea cu netrecătoarea bucurie a Învierii Domnului!
pr. Adrian Diaconu