”Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu”(Sf. Atanasie, PG 25, 192B)

”Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu”(Sf. Atanasie, PG 25, 192B)
De ce Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om? O istorioară povestită de Anthony de Mello – prezentată în Prefata uneia din cărtile sale (Quand la Conscience s’éveille, Ed. Albin Michel, Espaces libres, 2002, p.7) – spune că « un om a găsit un ou de vultur si l-a pus în cuibarul oălelor de găină. Puiul de vultur a venit pe lume o dată cu ceilalti pui de găina si a continuat să crească împreună cu acestia. Crezându-se drept un pui de găină, vulturul nu a încetat să imite comportamentul galinaceelor care îl înconjurau. Scurma pământul pentru a găsi viermi si insecte. Cloncănea si cotcodăcea. Bătea din aripi, neridicându-de decât câtiva centimetri de la pământ. Anii trecura si vulturul deveni foarte bătrân. Într-o zi el zări, zburând pe cerul senin, o pasăre măiastră. Cu o gratie majestuoasă, aceasta din urmă se lăsa purtată de curentii de aer, miscând doar foarte rar puternicele sale aripi aurite. Bătrânul vultur o privea încântat.
– Ce este aceasta pasăre? întrebă el.
– Este un vultur, regele păsărilor, îi răspunse unul dintre companionii săi. El apartine cerului. Noi, apartinem pământului – suntem pui de găina.
Asa se face că vulturul, cu certitudinea că el ar fi apartinut ogradei, a trăit si a murit ca un pui de găină ».
Aceasta istorioară vrea să ne spună că si noi suntem precum „vulturii aurii” ignorând înăltimile la care am putea să ne ridicăm. De aceea Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, pentru ca omul să devină constient de filiatia sa divină si de maretia sa spiurituală. « El s-a făcut om, pentru ca omul să devină Dumnezeu », cum spunea Sfântul Atanasie (+373), adică pentru a ne reconcilia, pe noi păcătosii, cu Dumnezeu, pentru a ne ajuta să descoperim dragostea Sa nemărginită pentru noi, pentru a deveni modelul nostru de sfintenie si pentru a ne descoperi că, si noi, suntem ”părtasi ai firii Sale dumnezeiesti” (Petru 1-4). Nasterea Domnului este ziua în care inima noastră se poate lăsa realmente pătrunsă, când DRAGOSTEA SI IERTAREA pot tâsni cu adevărat din mormintele noastre pecetluite.

Vă adresăm tuturor urările noastre cele mai bune si vă dorim un Crăciun Fericit si un An Nou binecuvântat !

Adrian Diaconu – archiprêtre de l’Eglise orth. roumaine Genève, déc. 2015