Perioada Postului Mare, socotită ca un pelerinaj spiritual în interiorul propriei noastre fiinţe, îşi propune să ne transforme din interior, de acolo de unde păcatul – şi mai ales persistenţa în păcat – a provocat rupturi existenţiale şi a alterat chipul lui Dumnezeu din adâncul sufletului nostru.

Acest proces de transformare interioară (în greceşte metanoia = pocăinţă) este strict necesar pentru fiecare om, căci numai purificându-ne din lăuntrul nostru putem conştientiza rostul vieţii pe acest pământ. Dumnezeu ne-a dăruit această viață pentru a ne pregăti prin ea pentru viața cea veșnică, ce ne-a fost mai dinainte pregătită, și nicidecum pentru a o sfârși prin moarte în întunericul unui mormânt.

Rezistând tendinţelor societăţii de consum ale economiei de piaţă, care încearcă să ne transforme în ireductibili profitori şi consumatori şi (în cele din urmă) în victime ale propriilor noastre pofte şi plăceri  (pe care ni le facilitează din plin şi nelimitat),  vom înţelege că postul – unit cu rugăciunea smerită, cu pocăința (spovedania) și cu iertarea păcatelor celor ce ne-au greșit, cu faptele bune și cu milostenia, și nu în ultimul rând cu Sfânta Împărtășanie  – este în realitate o cale de eliberare a fiinţei noastre din robia lui „a avea” şi de reconciliere a ei cu „a fi” în Dumnezeu, izvorul existenței, al vieţii și al dragostei.

La această reconciliere, însă, se poate ajunge doar prin urcarea treptelor postului duhovnicesc, adică prin trăirea virtuților pe care le-am enumarat aici. Am folosit imaginea unor trepte pentru a sublinia că acestea ne conduc către „ceva” ce există mai presus de ele. Acest ceva este încoronarea postului creștin prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos – hrană a Învierii și a vieții noastre veșnice.

Sfânta Împărtășanie – participarea noastră la Cina Domnului – constituie hrana duhovnicească a sufletului, prin care pregustăm, din această viață, Învierea noastră și Viața cea veșnică în Împărăția iubirii Preasfintei Treimi, după cuvântul Mântuitorului Hristos : ”Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. ” (Ioan 6, 53-54) 

Cum ne putem bucura de o viață în care, cu fiecare clipă, ne apropiem mai mult de moarte?

 „Dacă Fiul lui Dumnezeu nu s-ar fi născut ca om, ca să aducă prin moartea și învierea Sa viaţa veşnică oamenilor, nu s-ar fi ştiut pentru ce există lumea şi generaţiile de oameni care se nasc ca să moară rând pe rând. Toate încercările gândirii omeneşti de a găsi un sens lumii, ar fi fost simple păreri lipsite de o siguranţă. Numai întruparea lui Hristos – care a murit pe Cruce și a înviat – a adus o cunoştinţă despre rostul pozitiv al lumii şi al vieţii oamenilor în ea.

El ne-a arătat că există un alt plan al existenţei noastre, decât al lumii acesteia în care toate pier.

Există un plan de unde Hristos a venit ca “Soare a tot luminător al dreptăţii”, biruitor al răului din lume şi din noi. El – ”Răsăritul Cel de Sus” – a adus adevărata şi netrecătoarea bucurie în viața noastră omenească”. (Părintele Dumitru Stăniloaie)

În speranța că vă vom reîntâlni cât mai des la sfintele slujbe ale bisericii noastre vă dorim tuturor un post plin de roade duhovniceşti, care să vă lumineze sufletul pe calea mântuirii și să vă învrednicească de împărtășirea cu netrecătoarea bucurie a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos!       pr. Adrian Diaconu

Pentru serviciile liturgice, catehetice, pastorale și social-caritative pr. paroh Adrian Diaconu poate fi contactat la:
tel. 021 601 03 30 / 079 689 18 17 / sau prin mail : diaconu.adrian@gmail.com